Abia acum a avut voie să vorbească. Procurorul care l-a anchetat pe Ion cutremură România
Ion Iliescu era anchetat penal în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989, a dezvăluit generalul Dan Voinea pentru Știrile Pro TV. Cu toate acestea, ”îl voiau unii președinte”, iar restul e istoria știută acum de toți.
Ion Iliescu a murit la 95 de ani, dar informații incredibile despre începuturile regimului pe care l-a instalat în România din decembrie 1989 continuă să apară chiar și după dispariția sa.
Generalul în rezervă Dan Voinea, fostul procuror militar care a instrumentat inițial dosarul Revoluției, a dezvăluit pentru Știrile Pro TV că Ion Iliescu era cercetat penal încă din regimul comunist, dar asta nu i-a oprit pe acoliții săi să-l impună ca șef de stat.
”În decembrie 89 când l-au adus acolo, la CC, un procuror spunea ”domnule, dar ăsta (Ion Iliescu – n.red.) are dosar penal”, zice ”este anchetat pentru că n-a respectat proiectul la un dig în Ialomița” și era în cercetări atunci”, a declarat miercuri Dan Voinea în exclusivitate pentru Știrile Pro TV.
”Era pentru prima dată când vedeai un om care e cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo, în sfârșit…”, a mai spus Voinea.
Fostul procuror militar a spus și cum era Ion Iliescu în timpul audierilor din dosarul Revoluției. ”Întotdeauna a fost arogant”, rememorează Voinea. ”Mi-a recomandat de fiecare dată să-i citesc cărțile”, a mai spus fostul anchetator principal al Revoluției.
”A refuzat orice dialog cu justiția”
Ovidiu Oanță: Domnule general, sunteți unul dintre puținii procurori care l-au anchetat în ultimii 35 de ani pe Ion Iliescu. Ați reușit vreodată să smulgeți vreo declarație din partea lui Ion Iliescu în cele două dosare? Dosarul Mineriadei, Dosarul Revoluției.
Generalul Dan Voinea: Nu, nu am reușit. A refuzat orice dialog, nu cu mine, cu justiția în general, dar i-a permis și procedura, pentru că există o prevedere în codul de procedură că nu poate fi obligat să dea o declarație și trebuie să i se aducă la cunoștință lucrul ăsta, adică să nu se autoincrimineze. Desigur că era principalul martor a ceea ce s-a întâmplat și în decembrie, și la la Mineriadă. Aveam nevoie de câteva lucruri să le lămurim. Adică de ce a ieșit în decembrie 89 la televizor să spună că există teroriști care trag din toate pozițiile. Cine i-a spus, cine i-a dat informația asta, cine l-a adus pe dânsul acolo la CC și așa mai departe.
Erau lucruri importante care puteau să liniștească spiritele, pentru că vă aduceți aminte care a fost urmarea atunci, câte tragedii s-au întâmplat, câți oameni au murit după 22. Și victimele și părinții copiilor omorâți, nici acuma nu și-au găsit liniștea. Și asta din cauza justiției, bineînțeles, nu neapărat a lui Iliescu.
”Era arogant, m-a sfătuit să citesc cărțile pe care le-a scris”
Ovidiu Oanță: Pe de altă parte, cum se întâmpla, cum era Iliescu? Nu vorbea chiar deloc cu dumneavoastră, n-avea nicio încercare de a da vreo explicație, de ce a ales calea asta a tăcerii, a refuzului?
Dan Voinea: Când l-am chemat pentru dosarul Mineriadei a venit cu trei avocați acolo, că eram obligați să-i prezint materialul, adică să-i prezint rezultatul cercetărilor, pentru că la dosar era un jurnal al acțiunilor de luptă ținut de generalul Șchiopu, care în data de 13 iunie a consemnat, l-a consemnat pe ore.
Ora nu știu care sună domnul președinte Iliescu ”vrea 100 de soldați să acționeze” în anumită zonă. La altă oră sună domnul președinte ”vrea 12 taburi să meargă în zona Ministerului de Interne”. La altă oră spune ”domnul președinte ne cere să acționăm cu gaze lacrimogene” și îi spune generalul ”i-am recomandat domnului președinte să nu folosească armata, că nu e cazul, domnul președinte insistă”. Deci ăsta e adevărul, nu mai trebuie 1.000 de martori, pentru că ăla era un mijloc de probă, dosarul putea să plece la instanță, trebuia lămurite aceste lucruri.
Ovidiu Oanță: Și el ce atitudine avea când venea acolo, cum decurgeau întâlnirile?
Dan Voinea: Era arogant, m-a sfătuit să citesc cărțile pe care le-a scris dânsul. Deci mi-a recomandat de fiecare dată să-i citesc cărțile. Bineînțeles că nu le-am citit, că eu răspundeam de dosarul pe care-l făceam eu, nu mă luam de cărțile lui. Aveam nevoie de declarația dânsului oficială fața justiției, nu de cărți.
”Era prima dată când vedeai un om cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo”
Ovidiu Oanță: Și atitudinea lui în general cum era față de anchetă, față de dumneavoastră.
Dan Voinea: Deci, întotdeauna a fost arogant și îmi aduc aminte că în decembrie 89 când l-au adus acolo, la CC, un procuror spunea ”domnule, dar ăsta are dosar penal”, zice ”este anchetat pentru că n-a respectat proiectul la un dig în Ialomița” și era în cercetări atunci, era în așteptare, avea dosar care era la Parchetul General. Era pentru prima dată când vedeai un om care e cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo, în sfârșit…
Ovidiu Oanță: Și ce s-a întâmplat cu dosarul acela? A fost clasat?
Dan Voinea: Habar n-am, nu știu, erau comentariile care erau atunci în Parchetul General.
Ovidiu Oanță: Când l-ați cunoscut prima oară pe Ion Iliescu, înainte de anchetă, în timpul evenimentelor din 89?
Dan Voinea: Nu, la anchetă, când l-am chemat. Până atunci n-am vorbit personal cu dânsul.
Ovidiu Oanță: Nici în perioada procesului soților Ceaușescu?
Dan Voinea: Nici în perioada procesului, nu.
Ovidiu Oanță: De ce credeți că a refuzat întotdeauna să dea explicații oficiale în calitățile lui juridice?
Dan Voinea: Păi, este foarte simplu. Dacă era nevinovat și lucrurile erau foarte clare, se punea la dispoziția justiției fără niciun fel de problemă. Dar momentul în care refuzi să ai un dialog cu cel care te anchetează înseamnă că ai ceva de ascuns, e clar.
Ion Iliescu ”a avut trei mandat în care a numit și procurorul general, și ministrul Justiției, și alți demnitari”
Ovidiu Oanță: A beneficiat de complicitatea sistemului judiciar vreme de 35 de ani, astfel încât, iată, după atâta amar de vreme, cele două anchete să nu fie tranșate?
Dan Voinea: Păi, gândiți-vă că procurorul general, ministrul Justiției erau numiți de președinte. (Ion Iliescu – n.red.) a avut trei mandate în care a numit și procurori general, și ministrul Justiției, și alți demnitari. Singura perioadă în care s-au făcut cercetări a fost perioada în care a fost președinte domnul Constantinescu și ați văzut ce s-a întâmplat până la urmă. A plecat înainte de a-i expira mandatul, a zis că l-a învins Securitatea.
Ovidiu Oanță: Mai e vreo șansă să se facă lumină în cele două dosare, cu privire la ceilalți suspecți, inculpați?
Dan Voinea: Păi, este că, pentru că aici este vorba de crime împotriva umanității. Toate victimele de la Revoluție și de la Mineriadă sunt victime căzute sub puterea adversarului politic. Deci nu sunt infracțiuni de drept comun și infracțiunile astea sunt imprescriptibile.
Ovidiu Oanță: Credeți că se mută presiunea, după moartea lui Ion Iliescu, pe umerii celorlalți inculpați Voican Voiculescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu?
Dan Voinea: Da, sigur că da, se va întâmpla lucrul ăsta.
Ovidiu Oanță: Vor plăti ei oalele sparte și pentru Iliescu?
Dan Voinea: Păi, ei au rămas, deocamdată, așa cum sunt făcute dosarele, au rămas să răspundă.
