Ileana Stana Ionescu a decedat astăzi, 30 iunie 2024. Celebra actriță era bolnavă și era internată de mai bine de 2 săptămâni.
Ileana Stana-Ionescu s-a născut în anul 1936. După mama are origini italiene, tatăl a murit în al doilea război mondial când avea șase ani. A trăit de la vârsta de cinci ani, cu familia, în Drobeta Turnu Severin, unde a urmat școala primară și liceul.
După absolvirea liceului teoretic a plecat să lucreze la Reșița, unde locuia un frate de-al tatălui. Acolo frecventa spectacolele trupei de teatru.
A debutat ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes în Școala femeilor de Molière. În anul 1959 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.
Din anul 1965 a lucrat la Teatrul Național din București, precum și la televiziune. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București
Ileana Stana Ionescu este o valoare a teatrului și a cinematografiei românești. CV-ul său profesional este unul stufos, având în vedere că pe tot parcursul carierei sale, actrița a jucat în numeroase filme, printre care „Păcală”, „Dumbrava minunată”, „Alo, aterizează străbunica” sau „Harababura”.
Citește și: Ce pensie primea aceasta de la statul roman
În urmă cu 5 ani, Ileana Stana Ionescu a renunțat la scena teatrului românesc, invocând problemele de sănătate cu care se confrunta. Spre finalul carierei, actrița începuse să aibă temeri că nu își mai poate aduce aminte textele pieselor în care juca , așa că a luat decizia să-și încheie activitatea. Recent, Ileana Stana Ionescu a explicat motivul pentru care nu a mai avut apariții publice și a spus cum se descurcă la vârsta de 87 de ani.
În spetembrie 2018, Ileana Stana Ionescu s-a retras definitiv de pe scenă, după o carieră de 60 de ani. Potrivit unui comunicat emis de Teatrul Naţional „I.L. Caragiale’ din Bucureşti, actrița și-a încheiat activitatea din motive de sănătate și a început să ducă o viață liniștită alături de soțul ei, actorul Andrei Ionescu. La 87 de ani, Ileana Stana Ionescu își dorește ca publicul să și-o amintească așa cum era în timpul carierei și a menționat numele câtorva actori cu care a împărțit scena, de-a lungul anilor.
De mai bine de 5 ani, Ileana Stana Ionescu, ajunsă la o vârstă respectabilă, s-a retras din viața publică. Îndrăgita actriță își dorește ca publicul să să-i amintească așa cum era „în zilele cele bune’, nu „îmbătrânită și chinuită de gânduri’, după cum a mărturisit chiar ea.
„Vine o vreme când trebuie să știi să te retragi, să faci definitiv un pas în spate pentru ca publicul să-și amintească de tine în zilele cele bune, nu îmbătrânit și chinuit de gânduri. La 87 de ani, nu prea mai ai ce să dovedești celor din jur sau ție însăți! Nici nu prea mai ai ce sa arăți. Nu mai sunt cum eram, nu mai arăt cum arătam. Îmi doresc ca publicul să mă țină minte așa cum eram înainte, de aceea am dispărut.
Am avut parte de mulți parteneri de seamă în cariera mea, dar doi au fost deosebiți. Este vorba despre Mișu Fotino și Dem Radulescu. Cu primul am jucat zeci de cuplete la televiziune, cu Bibanul, în filme de neuitat. Glumind, îmi spunea deseori că spectatorii și telespectatorii se vor sătura de fețele noastre’, a spus actrița, potrivit cancan.ro.
A fost căsătorită cu actorul Andrei Ionescu.
Ileana Stana-Ionescu a fost aleasă deputat de București în legislatura 2000-2004, ca reprezentantă a minorității italienilor din România.
Ileana Stana-Ionescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Italiană și președinte al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Panama.
Ileana Stana Ionescu s-a născut la 14 septembrie 1936, în oraşul Brad, județul Hunedoara, având origini italiene, după mamă.
Şi-a petrecut copilăria la Turnu Severin, unde a absolvit Liceul teoretic, apoi a plecat la Reșița, unde locuia unchiul său, pentru a-și căuta de lucru.
Despre acea perioadă a copilăriei, actriţa mărturisea: ”Amintirea din Severin foarte clară și cuceritoare este despre viața mea de școlăriță. Eram și la un liceu foarte bun, cu reputație națională, am avut profesori extraordinari, colegi minunați – ne întâlnim și acum, am făcut tot felul de aniversări de la terminarea liceului. Colegi de liceu au fost, printre alții, Geo Saizescu, odihnit fie, și Virgil Ogășanu”.
Şi-a dorit foarte mult să devină ziarist, a dat examen la facultate, dar dosarul său nu a fost admis din cauză că avea rude în străinătate.
Unchiul ei, un mare iubitor de teatru, i-a facilitat întâlnirea cu actori de la Teatrul din Reșița.
În perioada în care se juca spectacolul ”Școala femeilor”, de Molière, interpreta rolului Agnes s-a mutat la un alt teatru, iar regizorul Gheorghe Ionescu a remarcat-o pe foarte tânăra – la acea vreme – Ileana, aceasta a dat o probă și astfel a obţinut un contract de angajare la Teatrul din Reşiţa. A debutat, aşadar, la doar 19 ani, în anul 1955, în ”Școala femeilor”, alături de actorul Andrei Ionescu, care juca rolul amorezului şi cel care avea să devină, la scurtă vreme, începând cu anul 1959, soţul ei, în viaţa particulară.
Au urmat, la teatrul din Reşiţa, personajele Anejca, în „Judecată sângeroasă” de Iosif Kaxetan Tyl, regia Ion Deloreanu, în 1956, Agripina – „Ochiul babei” de Ion Creangă, regia Iosif Maria Biţă şi Mariana – „Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regia Iosif Maria Biţă, ambele în 1957, Natalia – „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Eugen Vancea, Tereza – „Reţeta fericirii” de Aurel Baranga, regia Eugen Vancea, Kathleen – „Kathleen” de Michael Sayers, regia Iosif Maria Biţă şi Făt Frumos – „Înşir`te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Alexandru Miclescu, toate în anul 1958 şi Zina – „Familia lui Allan” de Gusein Muhtarov, regia Eugen Vancea, în 1959.
În anul 1959 se mută, alături de soţul ei la Piatra-Neamţ, iar între anii 1959 – 1966, a jucat la Teatrul Tineretului din localitate rolurile: Katea – „Povestea unei iubiri” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, 1959, Lissette – „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux, regia Lucian Giurchescu şi Prostituata – „Generalul şi nebunul” de Angelo Vaghenstien, regia Cornel Todea, ambele în 1962, Celia – „Casa cu două intrări” de Calderon de la Barca, regia Gheorghe Jora, în 1963, Ema, Anca – „Fii cuminte, Cristofor” de Aurel Baranga, regia Cornel Todea, Lady Torrance – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Cornel Todea, Cherry – „Staţia de autobuz” de William Inge, regia Ion Cojar şi Concetta – „Mizerie şi nobleţe” de Eduardo Scarpeta, regia Cornel Todea, toate în 1964 şi Manţi – „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Ion Cojar, în anul 1965.
La un moment dat, a fost văzută de maestrul Radu Beligan jucând pe scena de la Piatra Neamț și acesta i-a propus să vină în București, să dea concurs la Teatrul Național.
În 1964, a debutat în film în pelicula „Merii sălbatici”, un film românesc regizat de Alecu Croitoru, în care Ileana a jucat rolul Anca, iar rolurile principale au fost interpretate de actorii Dana Comnea, Ștefan Ciobotărașu şi Silviu Stănculescu.
În anul 1965 şi-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din Bucureşti, avându-l ca partener pe Florin Piersic în „Idiotul” de Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Alexandru Finţi, în care a jucat-o pe Nastasia Filipovna.
Despre debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, actriţa avea să declare: „Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate personalitățile alea? Eu nu făcusem școala de teatru, nu mă simțeam chiar bine armată pe toate direcțiile, dar uite că am câștigat concursul cu rolul din ‘Orfeu în infern’, un rol pe care l-am iubit și-l voi iubi câte zile voi avea pentru că Tennesee Williams m-a cucerit întotdeauna. Așa am intrat la Teatrul Național”.
Au urmat, la naţionalul bucureştean, printre altele, rolurile Chiralina – „Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Eleonora – „Trei fraţi gemeni veneţieni” de Aldo Matiuzzi Colalto, regia David Esrig, în 1973, Fraulein – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, în 1977, Chiriachiţa – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983, Marina – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Victor Moldovan, în 1988, Hecuba – „Troienele”, Doica – „Medeea” de Seneca în „Trilogia antică”, regia Andrei Şerban, în 1990, Liubov Ranevskaia – „Livada de vişini” de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, în 1992, La Poncia – „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, în 1994, Coana Safta – „Anton Pann” de Lucian Blaga, regia Dan Micu, în 1995, Phoebe – „Cabotinul” de John Osborne, regia Alice Barb, şi Contessina – „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, ambele în 1997, Melissa Gardner – „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornişteanu, în 2001, Ana Petrovna – „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în 2003, Stăvăroaia – „Iolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, în 2006 şi Amelia – „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, în anul 2007.