“A murit ca un câine. Un băiat cu inima de aur”. Gabriel s-a stins la 22 de ani, pe un drum în Italia. Ironic, şoferiţa care l-a lovit conducea o Dacie
22 de ani şi un „băiat cu inimă de aur”. Aşa era descris Gabriel Aurelian P, un tânăr de origine română, care locuia de ani buni în Corato, provincia italiană Bari din Puglia. Venise ca de obicei la muncă şi îşi apăra colegii, care tăiau iarba pe marginea drumului.
Era operator de securitate şi semnala maşinilor prezenţa angajaţilor pe stradă. La 7.30, băiatul cu ochii albaştri avea însă să îşi găsească sfârşitul. A fost lovit în plin de o italiancă de 45 de ani, care se afla, ironic sau nu, la volanul unei Dacii.
Un băiat cu inimă e aur
Şoferiţa nu l-a văzut pe român şi l-a lovit în plin. Medicii sosiţi la faţa locului nu au mai putut decât să constate decesul. Poliţiştii urmează să afle cu exactitate cum s-a petrecut accidentul şi dacă şoferiţa vorbea sau nu la telefon.
Vestea morţii i-a întristat pe cei care l-au cunoscut. „Era un băiat cu inima de aur, l-am văzut crescând și, în ciuda vârstei foarte fragede, era mereu preocupat de familie, pentru a contribui la traiul părinților săi și a surorilor sale, făcând diverse meserii. O vreme a fost și fermier, până acum câțiva ani, când a început această meserie pentru o firmă de întreținere a drumurilor”, a declarat un prieten de familie pentru coratoviva.it.
Şi Mario Sicolo, jurnalist, poet și fostul profesor al lui Gabriel la IPC „Tandoi” din Corato, are doar cuvinte de laudă la adresa băiatului. „Se mutase în Corato de mic și era un băiat autentic, cu un temperament vibrant, inteligent și loial, astfel încât a fost ales şef de clasă. Îi plăcea să joace fotbal, sport în care era destul de bun și era, fără îndoială, idolul multor fete. Avea două surori gemene mai mici. În noiembrie trecut ne-am întâlnit, eu așteptam autobuzul și, trecând pe lângă, s-a oprit și m-a salutat cu afecțiunea lui caracteristică, îmbrățișându-mă. Mi-a povestit că lucrează ca muncitor sezonier la o moară de ulei de măsline. Se temea de judecata oamenilor, mi-a explicat, care uneori, cum se întâmplă în comunitățile mici, îl caracterizau ca fiind frivol în relațiile sentimentale, dar el își pusese amprenta seriozității, aș putea spune că devenise înțelept. Astăzi dimineață a postat o poveste pe Instagram cu imaginea drumului – exact acel asfalt pe care se lucra – și numele firmei de întreținere. Cu vesta reflectorizantă și steagul pe care îl flutura semnaliza șantierul. A murit, a murit ca un câine. Astăzi, elevii la școală se întrebau de ce s-a întâmplat întâmpla așa ceva. Unii își aminteau de când se adunau pe o bancă în piață, petreceau mereu împreună și își petreceau serile distrându-se. Acum nu mai este”, a spus profesorul.
