Rostopasca, planta folosită din vechime pentru probleme digestive și ale pielii. Cum se administrează corect și ce riscuri are

Rostopasca este una dintre cele mai cunoscute plante din medicina populară, fiind folosită de generații pentru diverse probleme digestive, biliare sau ale pielii. Planta, cunoscută științific sub numele de Chelidonium majus, crește frecvent pe marginea drumurilor, lângă garduri sau în zone umbroase, iar sucul ei galben-portocaliu a făcut-o ușor de recunoscut.
În tradiția populară, rostopasca a fost utilizată mai ales pentru negi, bătături, probleme ale pielii, disconfort digestiv și tulburări biliare. Cu toate acestea, specialiștii atrag atenția că planta nu trebuie folosită la întâmplare, deoarece conține alcaloizi puternici și poate deveni toxică dacă este administrată greșit.
Una dintre cele mai cunoscute utilizări ale rostopascăi este aplicarea externă a sucului proaspăt pe negi sau bătături. În medicina populară, seva galbenă a plantei era pusă direct pe zona afectată, cu mare atenție, evitând pielea sănătoasă din jur. Totuși, această metodă poate irita pielea, iar persoanele sensibile pot avea reacții neplăcute.
Rostopasca este menționată și în legătură cu digestia, bila și crampele abdominale. Unele preparate pe bază de rostopască au fost folosite tradițional pentru dispepsie, balonare sau disconfort biliar. Totuși, administrarea internă trebuie făcută doar la recomandarea unui medic sau fitoterapeut, deoarece există riscuri importante pentru ficat.
Agenția Europeană a Medicamentului a semnalat cazuri de afectare hepatică în urma consumului de produse pe bază de Chelidonium majus, inclusiv creșteri ale enzimelor hepatice, hepatită medicamentoasă și cazuri de insuficiență hepatică. De asemenea, recomandă oprirea administrării și consult medical imediat dacă apar semne de afectare a ficatului.
Și baza medicală LiverTox, administrată de NCBI, arată că rostopasca mare a fost asociată cu mai multe cazuri de leziuni hepatice evidente clinic, apărute de obicei după folosirea extractelor din plantă.
Din acest motiv, rostopasca nu trebuie prezentată ca un „leac-minune” și nu ar trebui consumată după rețete luate la întâmplare de pe internet. Femeile însărcinate, cele care alăptează, copiii, persoanele cu boli de ficat sau cei care iau tratamente medicamentoase ar trebui să evite administrarea internă fără aviz medical.
În cazul uzului extern, planta trebuie folosită cu prudență. Sucul de rostopască nu se aplică pe răni deschise, pe mucoase, în zona ochilor sau pe suprafețe mari de piele. Dacă apar usturime puternică, roșeață, iritații sau reacții alergice, aplicarea trebuie întreruptă.
Rostopasca rămâne o plantă cunoscută și apreciată în medicina tradițională, dar puterea ei vine la pachet cu riscuri. Tocmai de aceea, administrarea corectă și sfatul unui specialist sunt esențiale, mai ales atunci când este vorba despre consum intern sau despre persoane vulnerabile.




