Nu mi-am iubit niciodată soția și i-am spus asta de multe ori. Nu a fost vina ei – trăiam destul de bine.
Nu a făcut niciodată scandaluri, nu mi-a reproșat nimic – întotdeauna a fost bună și grijulie. Dar problema a rămas – dragostea nu exista.
În fiecare dimineață mă trezeam cu gândul că vreau să plec. Visam să găsesc o femeie pe care să o iubesc cu adevărat. Dar nu mi-aș fi putut imagina vreodată cum soarta va întoarce totul pe dos.
Lângă Elena mă simțeam confortabil. Nu doar că avea grijă de casă într-un mod exemplar, dar arăta și minunat. Prietenii mei mă invidiau și nu înțelegeau cum de am avut atâta noroc cu soția mea.
Nici eu nu înțelegeam cu ce am meritat dragostea ei. Sunt un bărbat obișnuit, care nu se deosebește cu nimic special de ceilalți. Și totuși, ea mă iubea… Cum era posibil?
Dragostea și devotamentul ei nu-mi dădeau liniște. Mă chinuia și mai mult gândul că, dacă plec, altcineva îi va lua locul. Cineva mai bogat, mai atrăgător, mai de succes.
Când mi-o imaginam cu un alt bărbat, simțeam că înnebunesc. Era a mea, chiar dacă nu am iubit-o niciodată. Acest sentiment de posesivitate era mai puternic decât rațiunea. Dar poți trăi o viață întreagă cu cineva pe care nu-l iubești? Credeam că pot, dar m-am înșelat.
– Mâine îi voi spune totul, am hotărât când m-am dus la culcare. Dimineața, la micul dejun, mi-am făcut curaj.
– Elena, așază-te, trebuie să vorbesc cu tine.
– Desigur, te ascult, dragul meu.
– Imaginează-ți că divorțăm. Plecăm, locuim separat…
Elena a râs:
– Ce gânduri ciudate sunt acestea? Un fel de joc?
– Ascultă până la capăt. Este serios.
– Bine, îmi imaginez. Și apoi?
– Răspunde sincer: îți vei găsi pe altcineva dacă plec?
– Andrei, ce se întâmplă cu tine? De ce te gândești la plecare?
– Pentru că nu te iubesc și nu te-am iubit niciodată.
– Ce? Glumești? Nu înțeleg nimic.
– Vreau să plec, dar nu pot. Gândul că vei fi cu altcineva nu-mi dă pace.
Elena s-a gândit un moment, apoi a răspuns calm:
– Nu voi găsi pe nimeni mai bun decât tine, așa că nu-ți face griji. Pleacă, nu voi fi cu altcineva.
– Promiți?
– Desigur, m-a asigurat Elena.
– Stai, dar unde să merg?
– Nu ai unde?
– Nu, am fost împreună toată viața. Probabil va trebui să rămân aproape de tine, am spus trist.
– Nu-ți face griji, a răspuns Elena. – După divorț, vom schimba apartamentul pe două mai mici.
– Serios? Nu mă așteptam să mă ajuți în acest fel. De ce faci asta?
– Pentru că te iubesc. Când iubești pe cineva, nu-l poți ține împotriva voinței lui.
Au trecut câteva luni și am divorțat. Curând am aflat că Elena nu și-a ținut promisiunea. Și-a găsit un alt bărbat, iar apartamentele pe care le moștenise de la bunica nu avea de gând să le împartă. Am rămas fără nimic.
Cum să mai am încredere în femei acum? Nu am nicio idee.
Ce părere aveți despre comportamentul lui Andrei?
