Stiri Romania
Home Diverse Amenzi de inceput de an pentru cei care stau la curte! Ce nu mai au voie să facă românii
Diverse

Amenzi de inceput de an pentru cei care stau la curte! Ce nu mai au voie să facă românii

Florin Tomescu22 ianuarie 2025 2 min read
Românii care stau la curte riscă amenzi mari dupa sărbători, în cazul în care nu respectă normele de mediu. Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor, mai ales a celor toxice, în afara casei, poate aduce sancțiuni de până la 20.000 de lei.
De asemenea, arderea resturilor vegetale sau a altor materiale este interzisă și se amendează cu sume între 5.000 și 15.000 de lei pentru persoanele fizice. În cazurile mai grave, amenzile pentru depozitarea ilegală a deșeurilor pot ajunge la 60.000 de lei.
Reguli stricte pentru săteni și proprietarii de curți
Cei care locuiesc la țară trebuie să respecte o serie de reguli clare. Sătenii au nevoie de avize pentru toate construcțiile pe care le realizează, iar orice proiect, indiferent de tip, necesită autorizație de construcție.
Este important ca distanțele față de proprietățile vecine să fie respectate, mai ales la construirea de garduri sau locuințe. În plus, pentru demolări sau defrișări, este nevoie de aprobări suplimentare, în special în cazul nucilor, care sunt protejați prin lege.
Tăierea unui nuc fără autorizație poate aduce amenzi între 1.500 și 2.500 de lei, iar în cazuri mai grave, acestea pot varia între 5.000 și 10.000 de lei.
Românii care stau la curte trebuie să fie atenți și la gestionarea materialelor toxice, deoarece depozitarea necorespunzătoare pe terenurile proprii fără respectarea normelor de mediu este aspru sancționată.
O altă practică ce poate atrage amenzi este lăsarea de mizerie pe spațiile publice din fața porții, mai ales în timpul sărbătorilor, când oamenii se adună pentru a discuta. Polițiștii pot penaliza astfel de comportamente cu sume de sute de lei.
Lista sancțiunilor și avizelor necesare:
Depozitarea deșeurilor toxice: amendă de până la 20.000 de lei.
Arderea resturilor vegetale: amendă între 5.000 și 15.000 de lei.
Depozitarea ilegală a deșeurilor: amenzi până la 60.000 de lei.
Tăierea nucilor fără autorizație: amenzi între 1.500 și 10.000 de lei.
Lăsarea mizeriei pe spațiul public: amenzi de sute de lei.
Este crucial ca cetățenii să fie informați și să respecte legislația pentru a evita sancțiunile financiare și pentru a contribui la protejarea mediului.
AboutFlorin Tomescu
Absolvent al FJSC în anul 2014, am scris pentru mai multe publicații cunoscute din România
ULTIMA ORĂ! Victor Ponta și Daciana Sârbu AU DIVORȚAT, iar secrete bine ascunse au ieșit acum la iveală. De ce l-a părăsit Daciana pe fostul premierULTIMA ORĂ! Victor Ponta și Daciana Sârbu AU DIVORȚAT, iar secrete bine ascunse au ieșit acum la iveală. De ce l-a părăsit Daciana pe fostul premier22 ianuarie 2025
Am găsit un băiețel singur la stația de metrou care m-a rugat să îl ajut să-și găsească părinții Rachel aștepta la stația de metrou prietena ei, Mia, când a observat un băiețel care părea pierdut. Apropiindu-se de el, și-a dat seama că situația era mult mai complicată decât părea la prima vedere. Eram pe peronul stației de metrou, verificând telefonul pentru a mia oară. Prietena mea, Mia, întârziase ca de obicei, dar astăzi parcă întrecea măsura. Plănuisem să mergem la un magazin second-hand pentru a găsi ținute pentru o petrecere ce urma. Privind în jur pentru a-mi trece timpul, am observat un băiețel. Nu avea mai mult de șapte sau opt ani și stătea singur pe o bancă. Ochii îi erau mari, iar în brațe ținea strâns un iepuraș de pluș uzat. Deși nu mă consideram o persoană maternă, ceva la el m-a mișcat profund. „Bună, micuțule,” i-am spus apropiindu-mă de el. „Te-ai pierdut? Aștepți pe cineva?” Băiatul s-a uitat la mine, cu ochii plini de speranță și teamă. „Nu-mi găsesc părinții,” a șoptit. „Nu știu unde să merg, așa că stau aici.” Inima mi s-a strâns de mila lui. „Vrei să te ajut să-i găsești? Putem merge la poliție să cerem ajutor.” Ochii băiețelului s-au mărit și mai mult. „Nu! Te rog, nu merge la poliție!” a exclamat, vizibil agitat. M-am așezat pe bancă lângă el, sperând să-l liniștesc. „De ce nu?” l-am întrebat blând. „Doar pentru a cere ajutor.” „Pentru că poliția îi caută pe părinții mei,” a spus trist. „Uneori părinții mei sunt nevoiți să fure mâncare pentru a mă hrăni. Din cauza asta, poliția îi caută. Nu suntem oameni răi… doar avem nevoie de ajutor.” Am ezitat, nesigură cum să gestionez situația. Puteam înțelege disperarea unor părinți care încalcă regulile doar pentru a-și hrăni copilul. Cu siguranță, era un sentiment de dreptate în asta. „Bine,” i-am spus ferm. „Nu mergem la poliție. Dar hai să vedem dacă îi putem găsi. Unde crezi că ar putea fi?” Băiețelul și-a întors privirea rapid, iar gândurile lui păreau să vină și să plece cu repeziciune. „Uneori merg în parc,” a spus. „Putem merge acolo? Poate îi găsim.” „Desigur,” i-am răspuns. „Cum te cheamă, apropo?” A zâmbit larg la întrebare. „Tommy,” a spus. „Și pe tine?” „Rachel,” i-am răspuns. „Îmi pare bine să te cunosc, Tommy. Hai să mergem.” Am mers împreună spre parcul din apropiere, Tommy ținând strâns iepurașul de pluș și mâna mea. Pe măsură ce ne plimbam prin parc, ochii lui s-au luminat la vederea unui stand de popcorn. „Vrei?” l-am întrebat, simțind entuziasmul din privirea lui. „Da, te rog!” a spus, sărind de pe un picior pe altul. Am zâmbit și i-am cumpărat o pungă. „Poftim, dragule,” i-am spus. Am continuat să căutăm prin parc, dar părinții lui nu erau nicăieri. „Nu sunt aici,” a spus el, cu fața căzând. Părea pe punctul de a plânge. „Unde mai merg ei?” l-am întrebat, încercând să păstrez o urmă de speranță pentru el. „Uneori merg la mall pentru a strânge resturi de mâncare de la food court,” a spus. „Bine, hai să încercăm la mall,” i-am spus, ducându-l înapoi la metrou. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. „Scuzați-mă, domnișoară,” a spus unul dintre ei. „Băiețelul acela este cu dumneavoastră?” „Da,” am răspuns, cu inima strânsă. „De ce întrebați? Încercăm să-i găsim părinții.” „Acest băiat a fugit de la familia lui adoptivă în această dimineață,” a spus celălalt polițist blând. „Trebuie să-l ducem înapoi acasă.” Povestea continuă cu emoție și prietenie, transformând o întâlnire întâmplătoare într-o relație care schimbă vieți. Ce ai fi făcut în locul meu?22 ianuarie 2025Am găsit un băiețel singur la stația de metrou care m-a rugat să îl ajut să-și găsească părinții Rachel aștepta la stația de metrou prietena ei, Mia, când a observat un băiețel care părea pierdut. Apropiindu-se de el, și-a dat seama că situația era mult mai complicată decât părea la prima vedere. Eram pe peronul stației de metrou, verificând telefonul pentru a mia oară. Prietena mea, Mia, întârziase ca de obicei, dar astăzi parcă întrecea măsura. Plănuisem să mergem la un magazin second-hand pentru a găsi ținute pentru o petrecere ce urma. Privind în jur pentru a-mi trece timpul, am observat un băiețel. Nu avea mai mult de șapte sau opt ani și stătea singur pe o bancă. Ochii îi erau mari, iar în brațe ținea strâns un iepuraș de pluș uzat. Deși nu mă consideram o persoană maternă, ceva la el m-a mișcat profund. „Bună, micuțule,” i-am spus apropiindu-mă de el. „Te-ai pierdut? Aștepți pe cineva?” Băiatul s-a uitat la mine, cu ochii plini de speranță și teamă. „Nu-mi găsesc părinții,” a șoptit. „Nu știu unde să merg, așa că stau aici.” Inima mi s-a strâns de mila lui. „Vrei să te ajut să-i găsești? Putem merge la poliție să cerem ajutor.” Ochii băiețelului s-au mărit și mai mult. „Nu! Te rog, nu merge la poliție!” a exclamat, vizibil agitat. M-am așezat pe bancă lângă el, sperând să-l liniștesc. „De ce nu?” l-am întrebat blând. „Doar pentru a cere ajutor.” „Pentru că poliția îi caută pe părinții mei,” a spus trist. „Uneori părinții mei sunt nevoiți să fure mâncare pentru a mă hrăni. Din cauza asta, poliția îi caută. Nu suntem oameni răi… doar avem nevoie de ajutor.” Am ezitat, nesigură cum să gestionez situația. Puteam înțelege disperarea unor părinți care încalcă regulile doar pentru a-și hrăni copilul. Cu siguranță, era un sentiment de dreptate în asta. „Bine,” i-am spus ferm. „Nu mergem la poliție. Dar hai să vedem dacă îi putem găsi. Unde crezi că ar putea fi?” Băiețelul și-a întors privirea rapid, iar gândurile lui păreau să vină și să plece cu repeziciune. „Uneori merg în parc,” a spus. „Putem merge acolo? Poate îi găsim.” „Desigur,” i-am răspuns. „Cum te cheamă, apropo?” A zâmbit larg la întrebare. „Tommy,” a spus. „Și pe tine?” „Rachel,” i-am răspuns. „Îmi pare bine să te cunosc, Tommy. Hai să mergem.” Am mers împreună spre parcul din apropiere, Tommy ținând strâns iepurașul de pluș și mâna mea. Pe măsură ce ne plimbam prin parc, ochii lui s-au luminat la vederea unui stand de popcorn. „Vrei?” l-am întrebat, simțind entuziasmul din privirea lui. „Da, te rog!” a spus, sărind de pe un picior pe altul. Am zâmbit și i-am cumpărat o pungă. „Poftim, dragule,” i-am spus. Am continuat să căutăm prin parc, dar părinții lui nu erau nicăieri. „Nu sunt aici,” a spus el, cu fața căzând. Părea pe punctul de a plânge. „Unde mai merg ei?” l-am întrebat, încercând să păstrez o urmă de speranță pentru el. „Uneori merg la mall pentru a strânge resturi de mâncare de la food court,” a spus. „Bine, hai să încercăm la mall,” i-am spus, ducându-l înapoi la metrou. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. „Scuzați-mă, domnișoară,” a spus unul dintre ei. „Băiețelul acela este cu dumneavoastră?” „Da,” am răspuns, cu inima strânsă. „De ce întrebați? Încercăm să-i găsim părinții.” „Acest băiat a fugit de la familia lui adoptivă în această dimineață,” a spus celălalt polițist blând. „Trebuie să-l ducem înapoi acasă.” Povestea continuă cu emoție și prietenie, transformând o întâlnire întâmplătoare într-o relație care schimbă vieți. Ce ai fi făcut în locul meu?

Articole asemanatoareBest

Diverse

Este știrea momentului în România. Decizia PSD răstoarnă toată situația

Popa Mihaela18 iunie 2025
Diverse

Frățiorii români morți în Italia, mama s-a simțit rău în biserică. Slujba de înmormântare a început cu întârziere

Florin Tomescu14 iulie 2023
Diverse

“Dragi frați și surori, a sosit sora zăpadă”. Călugări surprinși jucându-se cu bulgări și distrându-se în fața Bazilicii Sfântul Francisc din Assisi, în Italia

Florin Tomescu24 ianuarie 2023