Când se taie porcul la români. Obiceiuri și superstiții de Ignat
Ziua de Ignat este sărbătorită pe data de 20 decembrie, fiind cunoscută şi sub numele de „Ignatul porcilor”. În această zimulţi români, potrivit unei vechi tradiţii, sacrifică porcul din care vor găti bucatele pentru masa de Crăciun.
Numele zilei provine din sărbătoarea religioasă a Sfântului Ignatie Teoforul, pomenit de Biserică în data de 20 decembrie. Ignatie a fost un episcop al Antiohiei, cunoscut pentru devotamentul său față de credință.
În tradiția românească, această zi este văzută ca un moment în care oamenii își asigură bunăstarea pentru anul care vine, iar tăierea porcului simbolizează belșugul și purificarea. În satele românești, Ignatul este ziua în care se taie porcul crescut în gospodărie.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an şi cel nou se miza pe funcţia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an.
Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi sau visează cuţit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificaţi.
Ce se face în ziua de Ignat. Tradiții și superstiții
În ziua de Ignat, tăierea porcului este singura activitate permisă. Este interzisă prestarea altor munci: spălatul, cusutul sau măturatul casei. Conform obiceiului, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice.
Femeia, de obicei, se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, zicând: „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.
