Povestea lui Florin Niță, portarul Naționalei, o lecție de viață! Orfan de tată și cu mama bolnavă, a muncit pe brânci, de mic: ”Știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul!” A avut mereu lângă el femei puternice. Cine este Laura, soția lui
N-a marcat el golurile victoriei, dar a apărat! Și încă bine! Florin Niță, portarul Naționalei, este, fără îndoială, unul dintre eroii meciului România-Ucraina, din Euro 2024. Îi ținem pumnii și pe mai departe și e timpul să-i aflăm povestea, o poveste despre încredere, muncă, trudă chiar, și, peste toate, perseverență și îndârjire. Și multă modestie!
Și asta pentru că reușita din prezent a lui Florin Niță nu este întâmplătoare. La 36 de ani (va împlini 37 chiar pe 3 iulie), Florin Niță are un trecut plin. Și, din păcate, plin cu multe suferințe și întâmplări care ar fi putut dărâma un om.
Rămas orfan de tată de la vârsta de 5 ani și cu o mamă bolnavă, s-a văzut nevoit să muncească de foarte devreme, de copil. Întâmplarea sau Divinitatea a făcut să aibă alături numai femei puternice. Puține, dar adevărați stâlpi. Una dintre acestea este vecina Pansela. Ea e femeia care i-a spus niște vorbe ce i s-au înfipt copilului Florin Niță în creier și pe care nu le-a uitat niciodată.
”Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu. M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc”, a povestit el la un moment dat pentru gsp.
Și a muncit la ambalat cozonaci. Chiar dacă era un copil: ”Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci”.
”Mi-e greu să vorbesc…. Aproape că nu pot… Dacă încep să povestesc, trebuie să plâng… Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până şi la o fabrică de cozonaci!”, își amintea el.
”Nu e nicio rușine să mergi să muncești!”
”Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare…”, rememorează el acele timpuri.
”Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber… Toți se uitau la mine și erau impresionați că fac sacrificii pentru a-mi ajuta familia. Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia. Mama era bolnavă, nu aveam bani și ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac…
Mă dureau picioarele, că eram mic și tot împachetam la cozonaci. Dar știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul”, povestește el despre copilăria care nu a fost copilărie.
”Viaţa mea? Pfuuu… Nu cuprinde prea multe lucruri. A însemnat muncă, muncă și iar muncă!”, mai spune portarul Florin Niță.
Cel mai greu moment din viața unui portar către care privesc ațintiți și cu respirația tăiată milioane de oameni, zeci, poate sute de milioane de oameni? ”Offf. Au fost atâtea, nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu… Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur”, mărturisește el.
Pansela l-a luat de mână și l-a dus la fotbal. Sfatul ei i-a devenit motto
Cu îndârjire a pus un pas în fața celuilalt și a ajuns acolo unde nimeni nu s-ar fi așteptat. Iar drumul succesului i l-a descis tot Pansela. ”Tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!. Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: „Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!”. Și bucuriile au venit, încet, încet. Dar cu multă trudă și răbdare.
A avut și are norocul de a avea alături o femeie tot puternică și înțeleaptă ca Pansela, pe Laura, cea care i-a devenit soție în urmă cu 11 ani, tot într-o zi de iunie.
Florin și Laura se cunosc de adolescenți, iar în urmă cu 11 ani au promis în fața lui Dumnezeu să-și fie alături până la moarte. Vor merge pe acest drum crescându-și frumos copiii, o fetiță și un băiețel.
Căsătorit de 11 ani cu Laura, care i-a dăruit doi copii: ”Te iubim, tati! Sunt atât de mândră!! Mulțumesc, Doamne pentru tot!”
După meciul unde Florin Niță a fost unul dintre eroi, numele lui fiind rostit cu mândrie și recunoștință, Laura scria pe rețelele de socializare:
”Câte am trăit împreună și câte vom mai trăi împreună. Azi mi-am amintit toate visurile si promisiunile tale, toate sacrificiile tale, toate durerile tale, toate nopțile nedormite, nopți cu multe ofuri și mult freamăt.
Azi mi-am amintit toate urcușurile si coborâșurile tale și mi-au curs lacrimile. Azi ai făcut istorie, ați făcut istorie! Azi nu ai fost doar al nostru, al meu și al copiilor, azi ai fost încă o dată al României. Te iubim, tati! Sunt atât de mândră!! Mulțumesc, Doamne pentru tot!❤️”
”În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil!”
”Când ești un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti și să nu te laşi doborât de nenorocirile vieții. Trebuie să-ți vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte și să fii puternic. Viața te călește”.
Probabil nu există vorbe mai frumoase pentru a încheia o prezentare a portarului Florin Niță decât propriile sale cuvinte, unele înălțătoare în simplitatea lor și care oglindesc o modestie greu de găsit în ziua de azi. Bravo, Florin Niță! Îți ținem pumnii!
