“Când trupul fiului tău zace în portbagaj, pământul îți tremură sub picioare”. Două mame din Vinița au căutat cadavrele copiilor lor pe câmpul de luptă
Poveștile a două mame din Vinița sunt șocante și sfâșietoare. Nu se cunosc, dar destinele lor sunt asemănătoare. După ce au aflat că fiii lor au murit în război, ambele femei au mers pe câmpul de luptă să-și caute băieții. Le-au luat trupurile fără viață și le-au adus acasă, pentru a-i înmormânta creștinește.
Maxim a trăit doar 20 de ani. A murit în a doua zi a invaziei ruse în Ucraina. Era soldat profesionist, iar contractul său urma să expire pe 4 august. Nu plănuia să-și continue serviciul militar, pentru că intenționa să se căsătorească și să-și întemeieze o familie împreună cu iubita lui.
Pe 25 februarie 2022, Maxim a murit lângă satul Tomarîne, în regiunea Herson, după ce transportorul său blindat a fost lovit de un obuz.
O schijă l-a răpus pe tânărul de 20 de ani, în timp ce colegii săi au murit arși de vii.
Ludmila, mama lui Maxim, a aflat de moartea fiului ei de la iubita tânărului, scrie Fakty.
“Îmi amintesc că a spus: Maxim a fost ucis… Și atât, nu-mi amintesc nimic după aceea. Știu doar că am țipat mult. Ea mi-a trimis o fotografie cu un transportor blindat ars, cadavre arse”, a declarat femeia pentru BBC News.
Când ești acasă și vine seara, înnebunești. Înțelegi că fiul tău stă întins pe un câmp și îngheață noaptea
După ce un coleg a trimis o fotografie cu Maxim mort, Ludmila nu a avut nicio îndoială că fiul ei nu mai este. Între timp, satul Tomarîne de pe malul drept al Niprului, acolo unde Maxim a fost abandonat împreună cu alți camarazi morți, era deja ocupat de ruși. Iar gândul că trupul fiului ei încă zăcea pe câmp era insuportabil pentru Ludmila. În fiecare dimineață, mama îndurerată suna unitatea militară, sperând să obțină câteva informații. Și pentru că aceste informații nu veneau, femeia a decis să-și aducă singură fiul acasă. “Când ești acasă și vine seara, înnebunești. Înțelegi că fiul tău stă întins pe un câmp și îngheață noaptea. Că nimeni nu-l va acoperi…. Fostul meu soț – tatăl lui Maxim – m-a sunat și m-a întrebat: Te-au sunat? Eu spun: Nu. Și ce să facem? Mergem? — Ei bine, da”.
Așa că Ludmila și fostul ei soț au plecat să caute cadavrul fiului lor în teritoriul ocupat pe 4 martie de ruși. Ajunși într-un punct de control, rușii au îndreptat armele spre femeie. “Cobor din mașină și merg în direcția celui care a îndreptat mitraliera spre mine… Tot ce am luat cu mine a fost certificatul de naștere al lui Maxim și pașaportul. Dacă s-ar fi întâmplat ceva, nu cred că ne-ar mai fi găsit cineva”.
Nici ea nu știe cum, dar a reușit să negocieze cu militanții pentru ca aceștia să îi ducă pe ea și pe soțul ei la locul unde zăcea cadavrul lui Maxim. “Totul era ars. Corp lângă corp…Plin de cadavre. Am văzut transportorul blindat din fotografie, înțepenit pe drum. Tolya s-a dus acolo, am ieșit și am privit… Am văzut cum a rupt paltonul, pentru a se uita la tatuaj. Atât a fost posibil să recunoaștem. Cadavrele zăceau acolo de două săptămâni…Când copilul tău este adus la tine într-o pătură și trece un convoi de vehicule marcate cu Z, pământul îți tremură sub picioare. Când conduci spre casă și trupul fiului tău zace în portbagaj…”, povestește cu lacrimi în ochi Ludmila.
Drumul era foarte lung… După 12 ore, Ludmila și fostul ei soț au ajuns la Vinița și au dus trupul fiului lor la morgă. “Singurul lucru pe care mi l-au arătat acolo a fost mâna copilului meu. Am văzut fiecare deget al copilului meu… Atât de rece, de rece… Și tatuajul ăla cu litere latine: Nu renunța niciodată. Tolya spune să ne amintim de el cum era. El este fiul meu, cel mai bun. Acesta este copilul meu”.
Maxim avea doar 20 ani. Era îndrăgostit și plănuia să se căsătorească în vara anului 2022.
Și Natalia locuiește în Vinița. Fiul ei, soldatul Roman Karpov, în vârstă de 30 de ani, a murit la sfârșitul lunii aprilie. A fost inginer în Forțele Aeriene ale Forțelor Armate ale Ucrainei și, la fel ca Maxim, nu i-a spus mamei sale că se află în linia frontului. Nici în cele mai înfiorătoare vise ale ei, femeia nu și-a putut imagina că în curând va trebui să caute și apoi să ia trupul fiului ei de pe câmpul de luptă.
Roman a murit pe 23 aprilie lângă Izium, regiunea Harkov. Când a încetat să o mai sune, Natalia a bănuit că ceva nu era în regulă. Dar comandantul unității a asigurat-o că totul este în regulă. Doar că nu există nicio comunicare cu Roman în acest moment. Natalia a aflat de moartea fiului ei de la prietenii bărbatului, care i-au văzut fotografia pe un canal Telegram rusesc. Femeia a mers la conducerea brigăzii 95 și a implorat să o ajute să-și găsească băiatul.
“Fiul nostru merita să fie găsit și îngropat”, spune femeia.
Când armata ucraineană a eliberat regiunea Harkov în septembrie, Natalia a început să sune pe oricine putea, iar când echipa de căutare a mers în teritoriile eliberate, femeia s-a dus cu ei. Nu o speria nici apropierea de linia frontului și nici de faptul că teritoriul putea fi minat de ruși.
Cadavrul lui Roman a fost găsit cu ajutorul câinilor de urmă. “Zăcea acolo, aruncat într-o râpă. Fiul meu avea un jeton… Și pantalonii lui…eu am cusut nasturii de la acei pantaloni… Când l-am găsit, am fost oarecum ușurată că mi-am văzut în sfârșit copilul”.
L-a luat și l-a îngropat acasă. “Dar eu și soțul meu încă nu putem accepta că fiul nostru a murit. Ajungem la cimitir, totul este acoperit de coroane, flori… Vom învăța să trăim cu faptul că fiul nostru nu mai e și nu va mai fi niciodată…”.
