Altar de lumânări în banca lui Cosmin, adolescentul de 15 ani ucis de un şofer băut în Buzău: “Ochii încărcați de lacrimi spun mai mult decât orice cuvânt”
Pentru Cosmin nu mai există şcoală, nu mai există vise şi nici speranţe. Inima lui s-a oprit pentru totdeauna la doar 15 ani. Un şofer băut l-a răpit pentru totdeauna acestei lumi, părinţilor, prietenilor, colegilor şi propriei sale vieţi.
Vineri, în jurul orei 16.00, adolescentul a fost lovit de un şofer băut care mergea dinspre Vadu Pașii către Buzău. Deşi l-a lovit din plin şi l-a aruncat violent în afara părții carosabile, bărbatul nu a oprit şi şi-a continuat drumul. A fost prins de un martor care a reuşit să îl oprească şi să îi ia cheile din contact. Bărbatul avea 1,20 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ucis de un şofer băut
Cosmin a ajuns la Urgențe cu traumatism cranio-cerebral sever, traumatism de coloană cervicală și traumatism toraco-abdominal, produse prin accident rutier. După o oră de resuscitare, băiatul a fost declarat decedat. Băiatul era elev în clasa a IX-a la Colegiul Tehnic Buzău.
Şoferul de 58 de ani a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, după ce fusese reținut, sâmbătă, pentru 24 de ore de către polițiști.
La liceul lui Cosmin, banca sa a devenit altar de lumânări. Colegii i-au aşezat fotografia şi au aprins candele în memoria sa. Pe pagina sa de Facebook, liceul a scris un mesaj emoţionant.
„Se simțea în aer o atmosferă apăsătoare, sobră, încărcată de tristețe. De cum am pășit în liceu, am zărit primele candele, primul semn al neuitării, un prim altar închinat unui copil nevinovat, care abia începuse să trăiască, să râdă, să iubească. Ochi încărcați de lacrimi și pleoape grele spun mai mult decât orice cuvânt.
Sunt ale tuturor, elevi și profesori deopotrivă, sunt lacrimi de revoltă, de neînțelegere, de nedreptate, sunt semn al solidarității în fața necazului și al respectului pentru Cosmin. Și dacă mai ai puțină forță și curaj, urci până la etajul al doilea și vezi cel de-al doilea altar, în banca lui. Și împrejur, vezi iarăși lacrimi, copii îmbrățișați, șoapte care evocă amintirea unui copil de 15 ani, despre care colegii lui vorbesc la timpul trecut.
Și coborâm în curtea liceului și cu sufletul cernit și candele în mâini, cu capul plecat și lacrimi mijite în colțul ochilor, ținem un moment de reculegere și ne rugăm pentru sufletul nevinovat. Un suflet trecut în lumea drepților care a lăsat în urmă alte suflete rupte în bucăți, ale părinților și celor apropiați. Și o întrebare cât o revoltă: de ce? Dumnezeu să-ți odihnească sufletul în lumea celor drepți, Cosmin…”.
