Român mort în străinătate. Fratele său din țară a făcut infarct și a decedat la aflarea veștii
George Cojocaru, un român în vârstă de 43 de ani, originar din Dorohoi și stabilit de 21 de ani în Spania, în provincia Huelva (comunitatea autonomă Andaluzia), a murit pe 23 august la spital, din cauza agresiunii brutale la care a fost supus de către spaniolul Carlos Garrido Juárez, în vârstă de 47 de ani, în fața a numeroși martori.
Când a aflat că George a suferit un atac violent și că se afla în comă, cu șanse mici de supraviețuire, fratele său care locuia în București a suferit un atac de panică ce i-a provocat un infarct miocardic și a decedat. Câteva zile mai târziu, George se stingea din viață și el în spitalul din Huelva.
Marți, 27 septembrie, familia lui Cojocaru a cerut Tribunalului Provincial din Huelva să revoce eliberarea provizorie și să dispună intrarea în arest preventiv a lui Juárez, bărbatul care l-a agresat violent pe George, un profesionist în domeniul ospitalității, provocându-i leziuni cerebrale ireversibile din cauza cărora a murit câteva zile mai târziu la spital, potrivit cotidianului „La Mar del Onuba”.
Tribunalul din Ayamonte a considerat fapta mai puțin gravă
Juárez a fost acuzat și este în așteptarea recursului depus de rudele sale la Tribunalul Provincial din Huelva, prin care infracțiunea sa este redusă la „omucidere din imprudență”. Un tip de infracțiune care, în cel mai grav caz posibil se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 4 ani, iar în cel mai blând între 3 și 18 luni.
În prezent, spaniolul este în situația de „eliberare provizorie fără cauțiune”, în temeiul acelorași măsuri asiguratorii emise de Tribunalul Ayamonte, pe 2 august, cu 21 de zile înainte de moartea lui George. Românul era încă în comă la acea dată, iar cazul a fost cercetat pentru infracțiunea de „vătămare în formă agravată”.
Ulterior, instanța i-a impus lui Juárez obligația de a se prezenta în fiecare lună la poliție, interdicția de a părăsi teritoriul național și retragerea pașaportului. De asemenea, a fost emis un „ordin de restricție de cel puțin 200 de metri” și interzicerea expresă de a comunica prin orice mijloc cu victima (care nu murise la acea oră).
În cele două contestații depuse, înainte și după moartea fiului lor, George, și după un labirint turbulent și incongruent de revendicări judiciare și chiar diplomatice (improprii între două țări membre ale Uniunii Europene precum Spania și România) pentru a putea apărea ca o urmărire privată, părinții victimei, Emil și Eufrosina, au cerut Tribunalului Ayamonte să emită măsuri asiguratorii mai severe.
Printre acestea, închisoarea provizorie, solicitată inițial înainte de rezultatul fatal previzibil prezis de medici și, din nou, după moartea fiului lor. Ambele cereri au fost respinse de Tribunalul Ayamonte, care nu a fost de acord cu rectificarea măsurilor asiguratorii împotriva lui Juárez. Ambele refuzuri au fost atacate cu recurs la Tribunalul Provincial din Huelva.
Conform reconstituirii efectuate prin declarațiile date în fața Gărzii Civile de către persoanele care au fost martorii evenimentelor, cu puțin timp înainte de ora nouă a dimineții zilei de 30 iulie, inculpatul a mers la „Bar Las Redes” din localitatea El Portil și a început să-l lovească puternic pe George cu pumnii când acesta era cu spatele și alimenta cu apă o mașină situată în spatele magazinului.
Inculpatul a amenințat un client care a vrut să intervină
Camera de supraveghere a stabilimentului a înregistrat scena respectivă, care arată și modul în care George Cojocaru a reușit inițial să scape de atacator după ce a fost ajutat de alți clienți locali.
În vârstă de aproximativ 70 de ani, unul dintre aceștia a fost amenințat de Juárez, care l-a avertizat că dacă nu se îndepărtează și nu îl lasă să-l urmărească pe George, îl va ataca și pe el, conform surselor din poliție. „Ori dispari, ori îți dau eu de nu te vezi”, i-a spus el după mai multe mărturii. „O să-i dau cu siguranță; Dacă nu dispari, vă dau la amândoi”, a amenințat inculpatul, după cum se consemnează în rapoartele poliției.
Angajații din incinta respectivă, precum și alți martori asigură că, în fața unei astfel de amenințări, septagenarul s-a îndepărtat și tocmai când Juárez s-a apropiat de George care deja ieșise în afara locației, l-a lovit de trei ori în bărbie”, subliniind că a treia lovitură a fost cea mai puternică.
George s-a prăbușit la pământ, moment în care Juárez a părăsit locul. Toate mărturiile adunate de Garda Civilă sunt de acord că George nu a încercat să se apere sau să se opună atacului.
„Am de gând să-i scot prostiile din cap tipului ăsta”
Referitor la cauzele care au dat naștere încăierării care a pus capăt vieții lui George Cojocaru, sursele susțin că toate mărturiile strânse în timpul cercetării polițienești și judiciare a acestui caz indică o discuție purtată cu o seară înainte între agresor și victimă, la intrarea în casa românului, din El Portil. Agresorul era partenerul romantic al unei femei, care lucra ca menajeră în locuința victimei.
Ambii au avut o discuție aprinsă, în care lucrătoarea casnică ar fi încercat să medieze, primind de la agresor un răspuns supărat și neplăcut, precum și reproșuri pentru intervenția în problemele personale ale românului.
Alți martori îi plasează pe Juárez și menajeră în aceeași noapte, în diferite puncte din El Portil întrebând „unde e tipul ăsta”, adică George Cojocaru, și anunțând „că am de gând să-i scot prostiile din cap”.
Părinții lui George, prin reprezentanții lor din Spania, cer ca moartea fiului lor să nu fie considerată o simplă „omucidere nesăbuită”. Pentru că la 8:50 sâmbătă, 30 iulie, Juárez l-a bătut pe George și, dincolo de „prostii”, i-a luat viața.
Suferință cumplită pentru părinții lui George
Ultimii ani de viață ai lui Emil și Eufrosinei, părinții regretatului George Cojocaru, au fost în mod neașteptat plini de durere, neputință și incertitudine. În doar câteva zile, cuplul în vârstă de 84 de ani și-a pierdut cei doi copii (un al treilea a murit de boală în urmă cu mai bine de 20 de ani) într-o succesiune dramatică de evenimente derivate din agresiunea suferită de cel mai mic dintre copii lor în sudul Spaniei.
Când a aflat că George a suferit un atac violent și că a rămas internat, în comă și cu șanse mici de supraviețuire, fratele său care locuia în București și care, de asemenea, fusese internat din cauze naturale în acele zile, a suferit un atac de panică ce i-a provocat un infarct miocardic și decesul subit. Câteva zile mai târziu, George se stingea din viață și el în spitalul Juan Ramón Jiménez din Huelva.
Emil și Eufrosina, un cuplu de țărani simpli, trăiește într-un mod foarte umil după ce a exploatat ani de zile o mică livadă cedată de stat după căderea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. La vârsta lor înaintată, doar ajutorul trimis în mod regulat de cei doi fii ai lor le îmbunătățea viața, față de pensia de doar 50 de euro care le-a mai rămas acum.
Într-o astfel de situație, durerea iremediabilă pricinuită din cauza pierderii celor doi fii ai lor, deși au un oarecare sprijin din partea altor rude, este amplificată de incertitudinea modului în care vor supraviețui anilor de bătrânețe pe care îi mai au de trăit.
După un proces administrativ obositor și costisitor, cei doi octogenari au reușit să se prezinte în dosarul care este instruit la Tribunalul din Ayamonte împotriva bărbatului care le-a ucis unul dintre cei doi fii și a provocat moartea celuilalt.
Ei consideră, și așa le-au transmis Justiției spaniole – fără succes, deocamdată – că agresiunea comisă de Carlos Garrido Juárez împotriva fiului lor cel mic nu poate și nu trebuie să rămână o infracțiune de „vătămare” sau „omucidere din imprudență”, deoarece consecințele acesteia sunt majore.
